«Mu dicinu tutti ca nun sugnu beddru.
Mi chiamanu gecu, suffrizzu, tignuseddru,
passiaturi, zazzamita e tarantula o scurpiuni,
scangiannumi cu armari cu pungigliuni.
Di jornu, ammucciatu na me tana staju,
di notti, a caccia d'armaruzzi mi nni vaju.
M'aggrampu ni li mura cu pedi e mani,
'ngagliu zanzari, muschitti e parpapani.
L'omu, però, nun è pi nenti ricanuscenti,
e ammeci mi tratta comu fussi un sirpenti;
I fimmini ca mi vidinu jettanu tutti vuci.
Chi mala sorti ca haju! Chi mala cruci!»
«Chisti sunnu 'i fatti! Accussì va la vita!
Ci dissi, allura, un surcivecchiu-taddrarita.
L'omu pussedi tanti e tanti sintimenti,
ma cu pregiudizi su 'i so ragiunamenti.
'U parpagliuni è beddru e tuttu culuratu
e l'omu è cuntentu quannu ci vola allatu,
ma quannu iddru nasci è un vermi vavusu
e a l'omu ci fa senzu comu pi tia tignusu.
'A genti ca si prisenta beddra e allicchittata
puru s'è tinta di cori, pi bona veni pigliata.
Mentri cu è ladiuzzu e malucumminatu,
anchi si è bonu, pi tintu veni scangiatu.
L'omu giudica sempri a prima 'mprissioni,
e po' è difficili ca ti cangia a so' opinioni.
Cu nasci ladiu comu a nantri, caru amicu,
nun havi furtuna ni stu munnu, ti dicu.»
(Pino Bullara)
*Il geco e il pipistrello (traduzione)
Nessun commento:
Posta un commento