martedì 5 ottobre 2010

'U tignuseddru e 'u surcivecchiu*



«Mu dicinu tutti ca nun sugnu beddru.

Mi chiamanu gecu, suffrizzu, tignuseddru,

passiaturi, zazzamita e tarantula o scurpiuni,

scangiannumi cu armari cu pungigliuni.



Di jornu, ammucciatu na me tana staju,

di notti, a caccia d'armaruzzi mi nni vaju.

M'aggrampu ni li mura cu pedi e mani,

'ngagliu zanzari, muschitti e parpapani.



L'omu, però, nun è pi nenti ricanuscenti,

e ammeci mi tratta comu fussi un sirpenti;

I fimmini ca mi vidinu jettanu tutti vuci.

Chi mala sorti ca haju! Chi mala cruci!»



«Chisti sunnu 'i fatti! Accussì va la vita!

Ci dissi, allura, un surcivecchiu-taddrarita.

L'omu pussedi tanti e tanti sintimenti,

ma cu pregiudizi su 'i so ragiunamenti.



'U parpagliuni è beddru e tuttu culuratu

e l'omu è cuntentu quannu ci vola allatu,

ma quannu iddru nasci è un vermi vavusu

e a l'omu ci fa senzu comu pi tia tignusu.



'A genti ca si prisenta beddra e allicchittata

puru s'è tinta di cori, pi bona veni pigliata.

Mentri cu è ladiuzzu e malucumminatu,

anchi si è bonu, pi tintu veni scangiatu.



L'omu giudica sempri a prima 'mprissioni,

e po' è difficili ca ti cangia a so' opinioni.

Cu nasci ladiu comu a nantri, caru amicu,

nun havi furtuna ni stu munnu, ti dicu.»

(Pino Bullara)

Nessun commento: