domenica 10 ottobre 2010

Priputenza


Priputenza

"Amuri e rispettu, nun c'è nenti di fari,
summu cosi ca nun si ponnu accattari!"

C’era ‘na vota un re tantu stimatu,
ca li so figli bonu avia educatu .
Un jornu li chiamà pi ci parlari,
e ‘stu discuru ci vonzi iri a fari:

«A tia ca si' di prima genitura,
ti lassu li tirrena di la chianura;
a tia ca si' di l’urtima cuvata,
ti dugnu li tirrena di la muntata,

a vantri du' ca siti fimmineddri,
vi lassu comu robba i me casteddri.»
Quannu fu l’ura ca l’avia a lassari,
a tutti ci arriurdà d'un si sciarriari.

Appressu, i figli tinniru cunvegnu,
pi vidiri comu spartiri 'stu regnu.
Appena accuminciaru a riunioni,
'u cchiù ‘ranni fici ‘sta discussioni:

«Chistu mu pigliu... ca è me pi drittu,
chistu lu vogliu... ca sugnu strittu,
chistu mi tocca ... pi m’allargari,
chistu mu dati... pi putiri murari.»

Pinzannu o patri e li paroli arriurdati,
p‘un si sciarriari tutti l’antri frati,
tutt'a robba ci vonziru lassari;
però, ‘un 'u eru cchiù a circari.

'Stu frati sintennusi abbannunatu,
arriprinnì 'i frati c’avia ‘mbrugliatu,
pritinnennu pi forza: amuri e rispettu.
Ci dissiru tutti, du funnu du pettu:

«Tutt’i cosi vulisti cu priputenza,
tutt’i cosi ti lassammu pi rivirenza,
e ti pigliasti tuttu, comu ‘na manna,
ma ricordati ca o cori ‘un si cumanna!»

Si cunta e si dici: " ‘na vota c’era..."
e s’un è storia finta... è storia vera.

Nessun commento: