lunedì 31 maggio 2010

'A vita di l'omu.


Diu crià l'armari, po' c'un pezz'i crita
fici l'omu, a so 'mmagini, cu 'i so ita.
"Sestu jornu". E finì di fari 'u munnu.
Po' chiamà tutti quanti 'ntunnu, 'ntunnu.

«Tu si sceccu, dissi, ti tocca travagliari,
ascuntari; sissant'anni tu ha campari.»
«Tutti chist'anni di travagliu e di suduri!
Fammi campari sulu vint'anni, o Signuri!»

Accussì arrispunnì 'u sceccu, seriu, seriu.
«S'è chistu ca vo'... sia fatto 'u to disideriu.
Tu si sceccu, dissi Diu, ti tocca travagliari,
ascuntari; vint'anni tu ha campari.»

«Tu si cani, dissi Diu, 'a casa ha guardari
sulu ha stari; vint' anni tu ha campari.»
«Tutti chist'anni sulu e cu 'stu pisu 'ranni!
Ah Signuri! Fammi moriri a deci anni .»

Addumannà 'u cane, comu fussi vastuniatu.
«Accusì sia. 'U to disideriu veni accuntitatu.
Tu si cani, dissi Diu, 'a casa ha guardari,
sulu ha stari; deci anni tu ha campari.»


«Tu si scimia, dissi Diu, arridiri ha fari ,
cca e drà ha santari; vint'anni tu ha campari.»
«Tutti questi anni sputtuta e di santari!
Ah Signuri! Sulu deci anni fammi stari!»

Arrispunnì 'a scimia, ca facci calata.
«E sia. Tu, videmma, veni accuntitata.
Tu si scimia, dissi Diu, arridiri ha fari,
cca e drà ha santari; deci anni tu ha stari.»


«Tu si omu, cu 'ntelligenza movi li ita,
tu cumanni; vent'anni dura 'a to vita.»
«Accussì picca! »Dissi l'omu arrisintutu.
«Dunami l'anni ca l'antri 'un hannu vulutu.»

Arrispunnì l'omu a Diu, senza russuri.
«E sia chiddru ca vo', ci dissi 'u Signuri.
Tu si omu, cu 'ntelligenza movi li ita,
tu cumanni, ottant'anni dura 'a to vita.»


Ora, accussì è fatta la vita di la genti:
pi vint'anni, 'na vita d'omu veramenti;
pi quaranta, 'na vita di sceccu issaru, (1)
pi purtari intra, un tozzu di pani amaru;

po' l'omu è un cani sulu, pi deci anni,
a guardari 'na casa vacanti e 'ranni;
quannu i niputeddri accumincianu arrivari,
comu 'na scimia, cu iddri si metti a jucari;


e quannu addiventa 'nzallanutu e malatu,
d'ognunu accumincia a essiri abbannunatu:
ora ni 'sta casa, ora ni chiddra campa...
finu a quannu Diu 'un si l'arricampa.
                                          (Pino Bullara)
(1) Asino addetto alla macina e
al trasporto delle pietre di gesso.

sabato 29 maggio 2010

' U vistitu


Senti, senti: "Ni l'amicu e nu parenti,
'un ci accattari e 'un ci vinniri nenti."
Chistu è 'u cunsigliu ca ti vogliu dari,
si i guai di Turiddru 'un vo' passari.

Turiddru, un vistitu novu s'avia a fari,
ca so figlia Mariuzza si vuliva maritari.
Va ni so cumpari Caliddru 'u custureri
ca avia 'a putia allatu o so scaccheri.

Data l'amicizia, macu 'u prezzu arristaru.
Passava 'u tempu... e mancu lu pruvaru.
Quannu ci 'u cunsignà, tuttu ci difittava:
'na spaddra ci scinniva, una ci acchianava.

-Iah nenti è! 'Sta spaddra, purtatila calata,
e l'antra la riiti tecchia, 'sta gammiglia tirata,
e l'antra tutta vascia, 'a bunaca aperta la tiniti
e di sicuru un gran baruni o fistinu pariti.

Turiddru, accussì cumminatu j' a sta festa.
'I genti, ammeci di taliari 'a zita e 'a so vesta,
taliavanu tutti propriu 'ddru poviru Turiddru,
ca accussì fattu, pariva scacciatu e curtuliddru.

- Poviru mischinu! Com'è malu cumminatu!
- Nun mu ricurdava ca era accussì sciancatu!
- Però, c'è 'na cosa ca è priva di difettu:
havi un vistitu ca ci sta propriu pirfettu !
                             (Pino Bullara)

venerdì 28 maggio 2010

'A furmicula di ‘sti tempi



(La formica di questi tempi)

«Sugnu ‘na furmicula di ‘sta ginirazioni,
me matri sappi darimi 'na bona 'ducazioni:
rispittari, accucchiari, a bonu travagliari;
accussì, ‘e me figli appi saputu educari.

Certu, me catananna ‘un fici beddra figura!
A cicala, ci 'a putiva dari tecchia di virdura!
Ma chi vuliti! Pi cu va sempri a travagliari,
ci veni forti, ‘na lagnusuna, putiri aiutari.


Mischina! 'A stati, a travagliari la passava,
però o vernu, 'u frummentu si mangiava;
mentri ‘a Cicala, ca a cantari sempri iva,
di mmernu, senza nenti, la fami po’pativa.


Ora, però ‘u munnu va a test’appuzzuni,
‘un si sapi cchiù: cu è massaru e cu è lagnusuni.
'A niputi da Cicala va sempri a cantari:
di ‘na casa discografica si fici scritturari.


Affaccia a televisioni, si gira tutt’u munnu,
havi un partafogliu ca pari essiri senza funnu.
Si la viditi, havi li gargi, chiatti e grassi,
mentri i'... mancu li sordi pi pagarimi li tassi.»
(Pino Bullara)

mercoledì 26 maggio 2010

'A guisina, 'a giurana e 'a vipira



(La biscia, la rana e la vipera)

Nu stagnu 'na giurana si sguazzava,
di cca e ddrà tutta cuntenta santava.
Nu mentri, adasciu e contru ventu,
s'arricampa 'na guisina a tradimentu.

Pi furtuna, 'a giurana va fa un firriuni,
addunannusi da prisenza du scursuni.
Po', c'un santu chi va fa, finisci a riva,
dunni però trova 'na vipira c'arridiva.


Dissi 'a guisina a giurana, tutta piitusa:
"Veni cca, ca ddrà c'è 'na serpi vilinusa."
Arrispunnì 'a giurana:"Tentu 'a furtuna:
scappu di vantri ca siti tutti du' scursuna!"
                       ( Pino Bullara)

domenica 23 maggio 2010

'A mmidia



«Si 'a mmidia dassi frevi e tussi
tuttu 'u munnu malatu fussi! »
Chista è 'a storia d’un omu mmidiusu,
ca era currivusu e birbanti di carusu.


Un jornu appi 'na furtuna spacciata:
zappannu, truvà 'na lanterna fatata;
appena la piglià e ji pi la stricari,
un spiritu si vitti, subitu, spuntari.

«Esprimi un desideriu e t’accuntentu,
prima di parlari, però sta' attentu:
chiddru ca pi tia addumanni a mia,
'u duppiu, po’dugnu o vicinu 'i tia.»

Certu, avissi vultu addummannari
oru, putiri, ricchizzi e tanti dinari;
pinzannu ca 'u vicinu arradduppiava,
mutu e pinzirusu si nni stava.

«Allura, qual è 'u to disideriu?»
E 'u mmidiusu ci dissi seriu, seriu:
«Un occhiu vogliu aviri scippatu,
e 'u me vicinu... tunnu annurbatu!»
( Pino Bullara)
L'invidia

sabato 15 maggio 2010

Vaneddri e curtiglia

'I vuci di carusi 'u ventu si piglia,
po' li stravia pi vaneddri e curtiglia;
passanu finestri, passanu purtuna,

arrivanu ni la menti di ogni pirsuna.

'I vuci di carusi portanu alligria,
sbarianu la menti, lassanu malincunia.
Dunni ci su' carusi ca stannu a jucari,
ddrà c'è la vita ca si senti griddriari.
Unu, du', tri... jocanu a mucciare'.
Quattru, cincu, se'... "ti vitti cu c'è c'è!"
Setti, ottu, novi... s'assicutanu 'i caruseddri.

Deci, centu, milli... currinu pi vaneddri.

Trenta, quaranta... quantu tempu ha passatu!
Cinquanta, sissanta... cca haju arriturnatu.
'I vuci di carusi jucari, ancora, sentu;
'i vuci di carusi purtati di lu ventu.

«Jojò, Pepè, Totò...» chiamari si senti,

tempi luntani tornanu a la menti;
tempi di quannu i' era picciliddru,
tempi di quannu c'era Pauliddru.

Pauliddru era 'u tammurinaru du paisi,
e pi vaneddri e curtiglia dava l'avvisi.
'Ndondò, cu 'na lanna senza funnu
fatta a tammurinu, ci stava 'ntunnu.

Tempi di quannu c'era Peppi Burduni,
ca so cumerdia e 'u magliolu di cuttuni;
di Stefanu Cuppularu e so cagnuleddri;
di Cecè, ca curriva nudu pi vaneddri.

A unu a unu a tutti ricurdari vogliu:
Pupù, Amaddì, Nenè, Bigliogliu:
cristiani sempri vivi ni la me menti...
vivi finu a quannu si li ricorda 'a genti.
                                                     (Pino Bullara)
Viuzze e cortili  (sito)

mercoledì 12 maggio 2010

' A Trinacria



«Sia fattu 'u celu. E po' 'a terra e 'u mari.
Sianu fatti chiantimi. E po' tutti l'armari.
E ora, di mari, pigliamuninni un pezzu:
ci mittemu 'sta beddra Isula nu mezzu

Tri lati av'a d'aviri cumu qualità,
p'arriurdari a tutti, 'a Nostra Trinità.

Di tutt'i cosi: 'i cchiù beddri e cchiù rari.
E ca friddu e callu 'un s'hann' a sciarriari.»

'U malignu, mmidiusu e sconzajocu,
ci vonzi mettiri du so puru ddrocu:
Tri erbi chiantà 'e lati, pi malidizioni:
"mafia", "munnizza" e "maladucazioni."

Di tannu 'sta beddra isula è 'mpistata
di 'sti irbazzi, ca l'hannu ruvinata.
Ma 'a genti onesta dici no a 'stu jocu
e tutti 'sti irbazziva li va jetta nu focu.
                                (Pino Bullara)

martedì 11 maggio 2010

Diagnusi e terapia

Consiglio medico... ma non solo!

“Nun sempri a diagnusi giusta currispunni
‘a giusta terapia ca unu s’avissi a fari;
li cosi nun sunnu sempri chiari e tunni:
apri l'occhi pi sapiri comu t’ha cumpurtari.”


Un mischinazzu ‘un avia cchiu arrizzettu:
jornu e notti, tempu di travagliu o di festa,
assittatu, a la ddritta o curcatu nu so lettu,
si lamintava, sicutìvu, d'un gran focu di testa.


Firriava medici, spitala e prufissuruna:
nuddru ca ci sapiva diri di dunni ci viniva.
Un jornu finarmenti , truvà, “pi furtuna”,
un dutturi ca ‘a diagnusi giusta ci faciva.


«Li cosi to hannu un ristringimentu,
o ti teni chisti, cu tuttu ‘u focu di testa,
o metti l’arma ‘n paci, cu rassignamentu,
e di livalli, lestu lestu, antru nun resta.»


Misu a la stritta, ‘stu poviru mischinazzu
accunsintì di farisi ‘stu tipu di 'nterventu,
ca du focu di testa stava niscennu pazzu.
Fatta ca fu l’operazioni, appi giuvamentu.


Doppu tempu, trasì intra un panneri (1)
p’accattari un paru di mutanni, da so misura.
«‘Sti misuri chi dati su’ farsi e minzugneri,
ci dissi ‘u panneri a iddru cu vuci sicura.


Di ‘na vita, canusciu bonu ‘u me sirbimentu:
si pruvati a purtari ‘sta misura di mutanni,
di cosi chi tiniti vi veni un ristringimentu
ca vi fa veniri... un focu di testa ‘ranni.»
(Pino Bullara)
(1) Commerciante di abbigliamento
Versione italiana

lunedì 10 maggio 2010

'U pani di 'na vota



Taliàti 'stu cannistru com'è pirfettu:
c'è un "chichireddru" e un "muffulettu",
tri "guasteddri" e 'na " 'mbroglia 'e pani",
tutta robba 'mpastata cu chisti mani.


'U pani di 'na vota, però, era diffirenti,
'un si faciva cu levitu, ma cu criscenti;
'a farina nu scanaturi si 'mpastava
e ca stanga, cu forza, si caddriava.


C'era un tipu di pani pi ogni ricurrenza:
'i "muffuletta" a 'Mmaculata, pi rivirenza,
e ancora ora, pi divuzioni a Santa Lucia,
nun si magia 'u pani, ma sulu "cuccìa";


pi Natali c'eranu "spingi" e "spingiuna",
"varba di San Giseppi", "stiddra" e "curuna";
a Pasqua si truvavanu 'i "panareddra"
e 'a "cuddrura da soggira" cu l'uviceddra;


po' c'era 'u pani "pi grazia arricivuta",
c'avia 'a forma da parti malata guaruta:
c'eranu pedi e mani di ogni gustu,
e 'ammi, testi, o puru tuttu 'u bustu.


Ni scriticchi ancora ora, pi furtuna,
si priparanu "mmiscati" e "cuddriruna",
"pani callu cu l'ogliu", ca ni vaju pazzu,
cunzatu cu 'a ricotta o puru c'u tumazzu.


A tempu di guerra, 'u pani si disiava,
'u "pani nivuru", si c'era, si mangiava.
Ora ca semu a tempu di paci, tutti quanti
lassamu 'u pani, pi fari curi dimagranti.


Ma 'u poviru, mischinu, passa sempri guai,
pi iddru 'a guerra, propriu, nun finisci mai,
ti talìa tuttu affriggiusu e po' ti proj 'a mani
p'arricìviri, pi carità, sulu... un tozzu 'i pani.


Diciva me nanna, quannu i' era carusu,
e tuttu abbuttatu faciva 'u schizzinusu:
«Cu havi fami, ricorda, 'un cerca calaturi,
ma mangia pani: crusta e muddricuni.»
(Pino Bullara)







venerdì 7 maggio 2010

Stefanu... Chi era?

(Ricordi d'infanzia)
Chi era Stefano Cuppularu?
Oggi diremo un clochard;
per me era...un uomo libero

Stefanu Cuppularu

«Com'eranu puliti misi na carruzzeddra!
A nica, ca cuppuliddra, era troppu beddra!
'I cchiù grossi e 'ranni mi currivanu davanti,
ma i' vuliva beniri propriu a tutti quanti.

Chiddri nicareddri mi firrianu 'ntunnu 'ntunnu,
nuddru era cchiù cuntentu di mia, ni 'stu munnu.
Un tozzu 'i pani, 'u truvava 'n tutti i vaneddri,
m'abbastava pi sfamari a mia e i me cagnuleddri.

Chista era la me vita. Nun appi ma' pritinzioni.
A tutti purtavu rispettu e avia tanta 'ducazioni.
A mia però, mi piaciva stari cu i me cani:
eranu cchiù amurusi iddri, ca no 'i cristiani.»
(Pino Bullara)